Afinul

afinul

(Denumire stiintifica: Vaccinium rnyrtillus L.; Fekete ăfonya; Heidelbcere)

Afinul este un subarbust de 10-15 cm din zona montană de la limita inferioară a molidişuriior până în zona alpină. Spre deosebire de frunzete unei plante din acceaşi farnilie, Merişorul (Vaccinium vitis-ida-ea), frunzele de Afin sunt căzătoare în fiecare toamna. Flori mici globuloase de culoare roz, fructe negre violacee.

Compoziţie chimică Afin

Frunzele de Afin conţin 10% taninuri, cantităţi mici de arbutozid, acid chimic, miristic şi palmitic, ericolină, derivaţi flavonici, acizi triterpenici, tiarnină, săniri minerale.

Fructele de Afin conţin 5-10% taninuri de natură catehică, cca 30% zahăr invertit. Componentele active principale din fructele de Afin sunt antocianii, pigmenţii coloranţi de natură glicozidică, printre care cei mai reprezentativi sunt delfinidina, cianidina, petumidina şi malvidina, glicozidaţi cu diferite zaharuri şi, în total, alţi 15 compuşi.
Pe lângă taninuri de natură catechică şi leucoantociani, flavonoide, zaharuri, pecline şi acizi organici (succinic, malic, citric, chimic), fructcle de Afin conţin sâruri mineraie: potasiu 50 mg%, calciu 10 mg%, fosfor 8 ing%, sulf 8 mg%, magneziu 6 mg%, clor 5 mg%, mangan 3 mg%, fier 1 mg%.

Farmacologie

Antocianozidele, componente principale ale fitocompuşilor din afine, sunl active asupia bunei funcţionări a microcirculaţiei. Administrarea pe cale orala preparatelor pe bază de afine reglează funcţionalitatea microcirculaţiei sanguine şi contracţiunea ritmică a musculaturii netede a arteriolelor care controleaza fluxul hematic ce traverseaza diferite zone circulatorii.

Cercctările farmacologice au demonstral acţiunea antocianilor din afine asupra enzimelor retinice şi asupra regenerării mai rapide a pigmenţilor retinici, precum şi efectele favorabile asupra acuităţii vizuale în special în limpul nopţii. Extractele standardizate pe bază de afine sunt foarte utile pentru cei care lucreaza în subteran, pentru piloţii de noapte şi pentru cosmonauţi. La fel s-au obţinut rezultate bune la suferinzii de retinopatie diabetică, deoarece s-a observat o reducere a sintezei de colagen la nivelul retinei şi o ameliorare a simptomelor clinice.

O altă acţiune favorabilă a afinelor se înregistrează în insuficienţa venoasă clinică. S-a demonstrat acţiunea asupra edemelor, în special periomalcolare, cauzate de o anormală permeabilitate capilară.

Administrarea produselor obţinute din afine produce reactivarea microcirculaţiei locale, ameliorând şi fluxul venos, uşurând îndepărtarea lichidelor interstitiale şi reducând astfel edemele. Au aplicaţie în tratamentul insuficienţei venoase cronice şi a complicaţiilor care survin: varice, varicoflebite, tromboflebite, edeme periomaleolare şi crurale.

Printre acţiunile importante ale afinelor este cea antiseptică intestinală şi astringentă. Una dintre componentele fitocomplexului din afine acţionează ca „antidot” al adezinei, o proteină care permite bacteriei patogene Escherichia coli să adere pe celulele mucoasei intestinale şi sa determine procesul infecţios. Pentru acelaşi motiv, extractele pe bază de afine sunt utile şi în tratamentele cistitelor şi pielocistitelor recidivante. Presupunând aderarca Escherichia coli pe pereţii cailor urinare (cistitcle sunt mai frecvente la femei), în acest tip de infecţii se obţin ameliorari remarcabile.

Utiltzarea frunzelor de Afin în tratamentul diareilor este justificată prin prezenţa taninurilor.

Acţiunea antidiabetică a frunzelor se bazează pe derivaţii flavonici care, asociaţi cu antocianii din fructe, favorizeaza vascularizarea pancreasului. lnsulina este fixată pe proteinele de pe suprafaţa celulelor, astfel încât membrana celulară joacă un rol important în diabet. Tulburările vascuiare se dezvolta în cursul bolii (angiopatie diabetică), cauzând îngroşarea membranelor bazale şi a pereţilor vaselor mici, crescând permeabilitatea şi cauzând astfel perturbări metabolice. Ţinând seama de compoziţia chimica a frunzelor şi fructelor de Afin şi de acţiunea farmacodinamica prezentată, consider justificată utilizarca lor în diabetul de tip II.

Recomandări

Frunzele sunt astringente, modifîcă favorabil flora patogcnă intestinală; au acţiune hipoglicemiantă (reduc cantitatea de zahar din sânge şi urină).

Fructele, datorită antocianilor, au acţiune de protecţie vasculară, în special retidiană, favorizând acuitatea vizuală şi adaptarea ochiului la întuneric. Utile în dispepsii (digestie dificilă).

Mod de preparare şi administrare

Frunzele sub formă de infuzie 1-2 linguriţe la o cană de apa se beau 2-3 căni pe zi. Fructele consumate proaspete sau congelate, 200 g pc zi; uscate 50-100 g pe zi; sub formă de sirop 50 g de două ori pe zi; decoct 100 g fructe la 1 I apă. Se bea întreaga cantitate în timpui zilei. Sub formă de afinată, în cantitâţi moderate, în cazul celor cărora alcoolul le este permis.

Contraindicatii

In constipaţia cronica.

Popularity: 4% [?]

Miopia

Miopia sau tulburarile vederii de departe afecteaza o proportie semnificativa a populatiei, dar aceasta afectiune oftalmologica este usor corectata prin tratament optic (ochelari de vedere, lentile de contact) sau chirurgical.
Persoanele cu miopie sau tulburari ale vederii de departe prezinta dificultate in vederea obiectelor situate la distanta, dar vad bine obiectele din imediata apropiere. De exemplu, o persoana mioapa poate sa nu fie capabila sa vada semnele de circulatie situate la distanta pe autostrada, ci doar de la cativa metri distanta.

Miopia:

* Ochi mare in care razele formeaza imagini in fata retinei
* Clasificare:
* Mica: -1 – -3
* Medie: -3 – -7
* Mare: -8 – -10
* Fortissima: > -10

* Ochi mare in care razele formeaza imagini in fata retinei
* Clasificare:
* Mica: -1 – -3
* Medie: -3 – -7
* Mare: -8 – -10
* Fortissima: > -10
* Ochiul miop:
* dpdv anatomic: GO este de dimensiuni mari
* dpdv al refringentei: in cataracta nucleara
* dpdv al curburii: Keratocon
* Ochiul miop nu vede la distanta, el vede la apropiere. Are insuficienta de convergenta cu exces de divergenta.

Predispune la strabism divergent
* Ochiul miop in functie de determinarea genetica:
* Miopie benigna
* Miopie maligna (boala)
* Complicatriile miopiei sunt legate de alungirea polului posterior al GO cu subtierea retinei si a coroidei, putandu-se produce hemoragii retino-coroidiene
* Cele mai frecvente complicatii sunt legate de fixarea retinei de restul structurilor anatomice: la papila, macula, oro-serrata
* Complicatii in vecinatatea:

* papilei: coroidoza miopica peripapilara si conusul miopic – subtierea retinei si coroidei in vecinatatea papilei n. optic
* maculei: dupa 60 de ani bilateral se face o impregnare pigmentara a maculei – pata Fuchs, care este cauza principala de scadere a vederii la miopii in varsta
* oro-serrata: leziuni predispozante pentru dezlipirea si ruptura retiniana – fotocoagularea cu laser limiteaza dezlipirea de retina

* Tratamentul:
* Medical – este ineficient dar util in complicatiile miopice

* Corectia optica – cu lentile sferice divergente, date in cea mai mica valoare ioptrica, pentru a nu transforma ochiul din miop in hipermetrop. Aceasta corectie optica se poate face cu:
* Lentile aeriene
* Lentile de contact (indicatie majora in caz de miopie unilaterala)
* Pentru miopiile mici si medii este aceiasi corectie pentru aproape si departe
* Pentru miopiile mari si foarte mari – cu 4 dioptrii mai putin decat pentru cea de aproape

* Chirurgical (keratotomia cu laser) – utila pentru cazurile cu pana la 7-8 dioptrii; aceasta operatie poate fi:

* clasica
* sleroplastia
* operatia focala – scoaterea cristalinului

Popularity: 4% [?]

Nicotinamida (B3)

Nicotinamida cunoscuta sub numele de niacinamide şi amida acidului nicotinic, este amida de acid nicotinic (vitamina B 3 / niacina). Este solubilă în apă, fiind un alt membru al familiei vitaminelor B, cunoscut şi sub numele de vitamină B3.

Cu ajutorul unui aminoacid numit triptofan, organismul omenesc îşi poate fabrica singur propria sa nicotinamidă. Un organism deficient în vitaminele Bl, B2 şi B6 nu va fi capabil să-şi sintetizeze nicotinamidă din triptofan. Carenţa de nicotinamidă poate determina modificări negative ale personalităţii. Doza zilnică necesară pentru adulţi este de 13-19 mg, iar pentru mamele care alăptează — 20 mg. Este o vitamină esenţială în sinteza hormonilor sexuali (estrogeni, progesteron, testosteron), a cortizonului, tiroxinei şi insulinei. Necesară pentru buna funcţionarea a creierului şi a sistemului nervos. Nicotinamidă este forma cea mai uzuală de prezentare a acestei vitamine deoarece efectele secundare de înroşire şi mâncărime a pielii sunt mult diminuate faţă de cele produse de acidul nicotinic (oricum, înroşirea pielii dispare după aproximativ douăzeci de minute; în astfel de cazuri este indicat să beţi un pahar cu apă). Este una din puţinele vitamine relativ stabile în procesul de prelucrare a hranei, păstrându-şi calităţile chiar şi în alimentele gătite.

Utilitatea nicotinamidei

Atenuează tulburările gastrointestinale menţinând starea de sănătate sistemului digestiv. Conferă pielii un aspect sănătos. Ajută la prevenirea şi uşurarea migrenelor. Intensifică circulaţia sangvină şi reduce tensiunea Serială. Atenuează unele accese de diaree. Reduce simptomele de vertigo cauzate de sindromul Meniere. Are proprietăţi energizante prin faptul că permite mai buna utilizare a hranei. Ajută la eliminarea ulceraţiilor şi atenuează respiraţia rău mirositoare. Reduce nivelul de colesterol şi trigliceride.

Carenta de nicotinamida

Pelagră, dermatite severe.

Toxicitatea nicotinamidei

Netoxic, cu excepţia efectelor secundare produse de dozele ce depăşesc 100 mg. Persoanele cu sensibilitate pronunţată pot acuza senzaţii de arsură şi mâncărimi ale pielii. Nu administraţi nicotinamidă animalelor, mai cu seamă câinilor; le poate cauza mari neplăceri prin eritem şi transpiraţie abundentă.

Inamici ai nicotinamidei

Apa, sulfamidele, alcoolul, somniferele, estrogenii.

Cititi mai multe despre nicotinamida.

Popularity: 17% [?]

Efectele alcoolului asupra organismului

Alcoolul este considerat de multi specialisti in nutritie ca un drog pentru organismul uman, pentru care are efecte addictive (e greu sa te poti opri din baut atunci cand ai inceput).

Cateva lucruri pe care ar trebui sa le stiti despre alcool:

1. Alcoolul nu este un stimulent, ci un sedativ-depresiv al sistemului nervos central.
2. Este responsabil de spargerea vaselor de sânge. (asta doar in cazul celor cu probleme circulatorii si sangvine)
3. Nu vă încălzeşte, ci mai degrabă vă face să vă simţiţi mai rece din cauză că intensifică transpiraţia şi pierderea de căldură a organismului.
4. Distruge celulele cerebrale pentru că determină reducerea cantităţii de apă necesare din ele.
5. Secătuieşte corpul de vitaminele B1, B2, B6, Bl2, C, K, acid folie, zinc, magneziu şi potasiu.
6. Patru pahare pe zi pot cauza vătămarea organelor interne.
7. Alcoolul diminuează capacitatea ficatului de a prelucra grăsimile.

Cititi mai multe despre efectele alcoolului asupra organismului.

Popularity: 11% [?]

Primul ajutor in plagi

Obiectivele primului ajutor in cazul plagilor sunt:

- hemostaza;
- prevenirea contaminarii si suprainfectarii;
- prevenirea si tratamentul socului traumatic;
- se acorda asistenta medicala daca plaga prezinta un factor de risc;
- profilaxia tetansului daca este cazul;
- vaccinare antirabica (in cazul plagilor muscate de animale)

1. Dup efectuarea hemostazei (cititi despre hemostaza in cazul in care nu stiti ce este), se dezinfecteaza tegumentul in jurul plagii (alcool sanitar sau alocool iodat), curatand radiar tegumentul dispre plaga spre zona periferica; plaga propriu-zisa se curata cu ajutorul apei oxigentate care pe langa rolul sau hemostatic si slab bateriostatic are si efervescenta, curatand mecanic plaga, indepartand impuritatile de la nivelului ei;

2. Dupa toaleta minimala, se panseaza plaga; deasupra plagii se pune o compresa sterila, dupa care se fixeaza fie cu benzi adezive, fie cu ajutorul unei fase de tifon sau fase elastice.

In cazul in care exista corpi straini la nivelul tegumentului, se procedeaza astfel:

a). Pentru indepartarea ramasitelor mici de lemn, sticla sau altor obiecte straine care se vad in piele si au o parte vizibila in exteriorul tegumentului se va folosi o penseta dupa ce suprafata de piele a fost curatata cu apa si sapun sau alte substante dezinfectante (gen alcool sau apa oxigenata).

b). Daca obiectul mic este complet in piele, superficial:
- se curata suprafata cutanatav respectiva cu apa si sapun;
- se foloseste un ac steril sau in cazul in care nu avem un ac steril, il dezinfectam tinandu-l in foc timp de cateva secunde sau il spalam cu alcool sanitar sai iodat; exista insa anumite riscuri prin aceste metode, deci e recomandat sa avem un ac steril la dispozitie;
- se foloseste acul pentru a perfora pielea deasupra obiectului, incercandu-se ridicarea acestuia cu ajutorul acului
- se foloseste apoi o penseta pentru a indeparta obiectul;
- se spala si se tamponeaza cu pansament steril uscat pe suprafata cutanata lezata;
- se aplica unguent cu antibiotic;
- daca particula a patruns in straturile profunde de sub piele sau daca este aproape de zone sensibile, se cere ajutor medical calificat;

Popularity: 12% [?]

Arborele de cola – cola nitida

Originea arborelui de cola

Este originar din Africa de Vest si este cultivat in zonele tropicale. Arborele de Cola creste pana la 12 m inaltime, are frunzele lanceolate, ascutite la ambele capete, cu nervuri proeminente, colorate in verde inchis. Florile sunt mici si albe, au fine dungulite rosietice si cresc in dreptul nodurilor, acoperite de frunze. Fructul de cola este alcatuit din 5 pastai, care ii dau forma de stea. Fiecare pastaie contine 5-6 seminte mari – nucile de cola, care sunt rosii in interior si au coaja maro si neteda.

Indicatii terapeutice ale arborelui de cola

Planta contine urmatorii compusi chimici principali: cofeina, teofilina si tanini. Cele mai importante calitati ale arborelui de Cola sunt: energizant, stimuleaza apetitul si ritmul respirator, diuretic, antidepresiv. In fitoterapie se utilizeaza semintele – nucile de cola (care se culeg inainte de a se coace). Extrasul din aceste nuci este folosit in industria bauturilor racoritoare.

Mai multe despre arborele de cola

Popularity: 7% [?]

Sucul de mangostana

Lupta împotriva îmbătrânirii s-a transformat într-un adevărat război. Problema e că nu putem vedea inamicul. În fiecare zi, celulele, organele şi ţesuturile noastre sunt atacate fără milă. Vinovaţi de aceasta sunt, pe de o parte, propriul nostru metabolism celular, iar pe de alta, mediul şi alimentaţia deficitară.

Cei mai valorosi antioxidanti din fructul de mangostana sunt:

1. Xantonele – antioxidanţi bioactivi de calitate – îmbunătăţesc comunicarea intercelulară, chiar şi în creier, unde transportul adecvat al substanţelor fitochimice este esenţial.
2. Mangostana conţine proteine, grăsimi, fibre, calciu, fosfor, fier, vitamina B (tiamină), vitamina C (acid ascorbic). Toate acestea ajută la funcţionarea adecvată a celulelor şi încetinesc îmbătrânirea.
3. Xantonele, cunoscute, de asemenea, drept antioxidanţi „de reparare“, contribuie la accelerarea reacţiilor imunitare.

Cititi mai multe despre sucul de mangostana si beneficiile lui.

Popularity: 9% [?]

Plagile

Plagile sunt afectiuni care presupun prezenta unor solutii de continuitate la nivelul tegumentului sau lipsa de continuitate a pielii, mucoaselor si tesuturilor.

Clasificarea se face dupa mai multe criterii:

a) natura agentului:
- agentii mecanici: plagi taiate, intepate, muscate, strivite, impuscate
- agenti chimici: arsuri
- agenti fizici: pot determina arsuri, degeraturi, electrocutare;

b) profunzimea leziunilor:
- plagi superficiale: se asociaza cu lezarea straturilor superficiale, subcutanate;
- plagi profunde: aceste plagi afecteaza tesuturile mai profunde ca muschi si oase;

c) Perioada de timp scursa de la producerea plagii:
- plagi recente – in primele 6-8 ore de la producere;
- plagi vechi – dupa 6-8 ore de la producere;

Conduita terapeutica este influentata de aceste elemente; astfel plagile recente pot fi suturate atunci cand persoana se prezinta la spital in primele 6 ore de la producerea plagii, aceasta este considerata cu risc mic de infectare si se poate inchide imediat, iar plagile care sunt mai vechi de 6-8 ore se considera contaminate si nu se inchid imediat pentru a nu avea o suprainfectare a organismului.

Popularity: 4% [?]

Hemostaza provizorie in leziunile vasculare

Exista 3 metode prin care o hemoragie poate fi oprita provizoriu prin aplicarea unei compresiuni in diferite zone ale regiunii implicate in accidente. Ele sunt:

I. Compresiunea digitala pe rana – primul gest este aplicarea imediata a mainii sau a degetelor pe locul respectiv; in aceste situatii riscul infectilor prezentat de apasarea pe plaga a unei maini care nu este tocmai sterila trece pe planul secund, problema esentiala fiind evitarea hemoragiei;

II. Compresiunea manuala in punctele de electie – consta in comprimarea digitala a arterelor care iriga regiunea lezata pe un plan dur subiacent acestora; prin acest porcedeu se poate obtine o hemostaza rapid si eficienta, dar are dezavantajul ca nu poate fi tinuta pentru mult timp, fiind obositoare pentru cel care acorda primul ajutor si in unele cazur poate face dificila manevrarea bolnavului; din aceste motive se inlocuieste cu compresiunea circulara in cazul emoragiilor de la nivelul membrelor. Punctele de electie cele mai des utilizate sunt:

- pentru plagile din teritoriul arterei faciale se executa compresiunea la nivelul ramurii inferioare a mandibulei, la aproximativ 1-2 cm de unghiul acesteia;

- pentru plagile din regiunea laterala a scalpului, se poate comprima artera temporala superficiala, deasupra arcadei zigomatice omolaterale;

- artera carotida comuna se poate comprima la nivelul tuberculului lui Chassaignac, pe marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian, aproximativ la jumatatea acestuia;

- artera subclaviculara se comprima in cazul hemoragiilor membrului superior – regiunea proximala (umar, brat), prin apasarea acesteia in depresiunea subclaviculara, caz in care o comprimam de prima coasta;

- artera humerala se comprima pe humerus la nivelul santului bicipital intern (intre reliefurile muschilor biceps si tricpes brahial); arterele radiala si ulnara se comprima pe radius respectiv pe ulna la nivelul articulatiei radiocarpiene, pe fata anterioara a antebratului in cazul hemoragiilor de la nivelul mainii;;

- artera femurala se poate omprima la nivelul arcadei inghinale;

- artera poplitee se comprima la nivelul fosei omonime;

- in partea posterioara a maleolei mediale se poate comprima artera tibiala posterioara iar artera pedioasa in primul spatiu intermetatarsian.

III. Hemostaza prin compresiune circulara este o metoda eficienta, care are insa o serie de indicatii clare, avand si o serie de dezavantaje care trebuie luate in considerare atunci cand recurgem la aceasta manevra. Elementele care trebuie respectate in cazul compresiunii circulare sunt:

- se aplica doar in cazul hemoragiilor de la nivelul membrelor;

- se realizeaza cu ajutorul unui garou sau cu maneta unui tensiometru,  iar garoul se plaseaza deasupra sediului unei hemoragii arteriale sau mixte

- garoul se aplica cat mai aproape de plaga pentru ca teritoriul ischemiat si deci, consecintele negative ale aplicarii garoului sa fie cat mai reduse;

- o aplicare corecta a garoului face ca sangerarea sa se opreasca, tegumentele ischemiate devin alb-livide datorita excluderii circulatiei din zona respectiva; o constricitie insuficienta in cazul hemoragiilor de origine mixta arterio-venoasa, poate sa mareasca debitul hemoragiei, deoarece prin colateralele venoase turtite circulatia e suprimata iar prin arterele care sunt de obicei profunde sangele mai trece si iriga zona lezata;

- pentru ca aceasta compresiune sa fie cat mai eficienta si pentru ca apasarea sa actioneze tintit, in special asupra vaselor implicate, se introduce intre garou si tegument o fasa sau ceva asemanator la nivelul traiectului arterei principale care iriga regiuna lezata;

- la nivelul radacinilor mebmrelor, compresiunea circulara se poate reazliza doar daca garoul si fasa sunt acorate folosind o contrapriza;

- durata aplicarii garoului ar trebui sa nu depaseasca 30-60 de minute; daca durata transportului se prelungeste, la fiecare 20 de minute se slabeste garoul pentru aproximativ 5-10 minute dupa care aplica din nou, deasupra locului unde a fost aplicat initial; pe durata degarotarii hemostaza va fi efectuata prin compresiune digitala pe locul de electie corespunzator;

- prevenirea aparitiei socului de garou se poate face prin scaderea temperaturii la nivelul segmentului ischemiat (hipotermie segmentara) care se realizeaza prin aplicarea unor pungi de gheata la nivelul membrului afecatat, avand ca scop reducerea internsitatii metabolismului local;

- indepartarea garoului se face doar de catre persoane avizate, de preferinta in unitati spitalicesti;

- cel care instituie o compresiune circulara si nu insoteste persoana accidnetata pana la unitatea de ingrijiri medicala este obligata sa noteze pe un bilet momentul accidnetului si al aplicarii acestui mijloc de hemostaza, eventualele manevre terapeutice care au mai fost intreprinse.

Consecintele negative ale aplicarii garoului incep odata cu realizarea compresiunii circulare, se agraveaza odata cu trecerea timpului, putand deveni ireversibile si sistemice daca aceasta compresiune va fi mentinute mai mult timp; aceste consecinte sunt:

a) regionale – constau din afectarea terminatilor nervoase (care sunt cele mai sensibile la ischemie); se manifesta initial prin durere care poate fi foarte puternica chiar la cateva minute de la aplicarea garoului; nervii comprimati si ischemiati pot sa se degradeze ireversibil (sa apara paralizii) dupa o perioada de 60-120 de minute; muschii sunt ceva mai rezistenti la ischemie (aproximativ 4-6 ore)

b) sistemice – acestea apar incepand cu ridicarea garoului; gravitatea lor este direct proportionala cu durata aplicarii garoului, cu marimea teritoriului ischemiat, precum si cu temperatura existenta la nivelul zonei ischemiate

Ansamblul modificarilor starii generale a organismului care pot apare odata cu desfacerea garoului sunt cunoscute sub denumirea de soc de garou si sunt reprezentate de colaps vascular periferic (hipotensiune, disparitia pulsului periferic).

Popularity: 27% [?]

Primul ajutor in hemoragii

Hemoragia resprezinta procesul de extravazare a sangelui din patul vascular

Acordarea asistentei in hemoragii poate fi o urgenta majora atunci cand cantitatea de sange extravazar din patul vascular este mare, salvarea depinzand de precocitatea asigurarii hemostazei.

In fata unei hemoragii se pun 3 probleme:

- stabilirea diagnosticului de hemoragie, nivelul la care se produce si eventual cauza care a determinat-o.

- aproximarea cantitatii de sange pierdute;

- instituirea imediata a tratamentului

Diagnosticul de hemoragie poate fi evident, usor sau dificil de pus. In hemoragiile externe in care sangele se exteriorizeaza la nivelul tegumentului diagnosticul se pune prin simpla inspectie a victimei. In hemoragiile interne in care sangele se acumuleaza in interiorul organismului hemoragia se poate diagnostica la prima vedere destul de greu, in special datorita unor semne generale.

Semnele generale ale hemoragiilor indiferent de localizarea acestora ne orienteaza atat asupra diagnosticului de hemoragie cat mai ales asupra gravitatii ei (care este direct proportionala cu cantitatea de sange pierdut din volumul sanguin circulant); astfel persoana care are o hemoragie dezvolta intr-o perioada de timp variabila de la producerea accidentului (invers proportionala cu debitul hemoragiei ) urmatoarele semne generale:

- paloarea tegumentelor si mucoaselor;

- extremitati reci

- tahicardie (puls accelerat, frecventa cardiaca peste 80-90 batai/minut, puls filiform;

- hipotensiune arteriala;

- tahipnee (cresterea frecventei respiratorii peste 16-18 respiratii / minut)

- stare de agitatie, neliniste;

- senzatia de sete;

- oligurie (scaderea cantitatii de urina eliminata);

- lipotomie (manifestata prin pierderea brusca a starii de constienta insotita de relaxare musculara, dar cu mentinerea functiilor vitale )

- sincopa posthemoragica reprezina pierderea brusca si de scurta durata a cunostintei, insotita de abolirea respiratiei si activitatii cardiace

- socul posthemoragic este o stare foarte grava, uneori ireversibila, determinata de perfuzia tisulara scazuta si care implica toate organele si sistemele; socul hemoragic apare chiar si dupa realizarea hemostazei, uenori la cateva ore de la producerea unei hemoragii mai mari

Semnele locale ale hemoragiilor:

a) in hemoragiile externe poate fi evidentiat usor chiar si tipul de vas care a fost lezat, astfel:

- in hemoragiile arteriale, sangele se scurge la exterior prin pulsatii in ritmul frecventei cardiace a accidentatului, fiind colorat rosu aprins;

- in hemoragiile venoase, sangele este exteriorizat printr-un flux continuu, nepulsatil, avand o nuanta de rosu inchis;

- in hemoragiile capilare (caracteristice escoriatiilor), sangele se evidentiaza printr-o scurgere cu debity mic, numita si hemoragia in panza, acestea se opresc de obicei spontan datorita proceselor fiziologice de hemostaza care sunt eficiente doar in cazul hemoragiilor la nivelul vaselor sangvine mici si mijlocii.

b) in hemoragiile interne produse de obicei prin lezarea unor vase saguine sau a unor organe interne semnele locale apar dupa interval de timp variabil de la producerea traumatismului, uneori dupa semnele generale care, in aceste cazuri, trebuie sa ne orienteze rapid spre diagnosticul corect.

Hemoragia interna exteriorizata apare in cazul in care o hemoragie interna se produce la nivelul unei cavitati sau a unui organ care comunica in mod fiziologic cu mediul extern; aceste hemoragii au denumiri specifice:

- epistaxis: hemoragie din cavitatile nazale;

- hemoptizie: hemoragie la nivelul tesutului pulmonar (sangele este rosu aerat, spumos si se elimina prin tuse);

- hematemeza: hemoragie la niveul tubului digestiv superior (esofag sau stomac) care se elimina prin varsatura avand aspect de sange proaspat sau de sange diferat cafeniu, avand aspectul zatului ramas de la cafea.

- melena: se datoreaza unei hemoratii la nivelul tubului difestiv superior dar care se exteriorizeaza prin materii fecale (ce contin sange digerat, care sunt negricioase, fetide;

- rectoraglia se manifesta prin prezenta de sange proaspat, nedigerat in scaun fiind exteriorizarea unei hemoragii digesitve inferioare la nivelul colonului sau a regiunii ano-rectale;

- hematuria reprezinta pierderea de sange prin urina in timpul mictiunii; cauza acestui tip de hemoragie poate fi la nivel renal, ureteral, vezial, uretral sau prostatic;

- uretroragia consta in pierdrea de sange prin uretra, in perioadele intermictionale;

- metroragia reprezinta hemoragia de origine uterina, independenta de modificarile fiziologice din timpul ciclului menstrual

Cand in urma unei contuzii sangele se acumuleaza in tesuturi si nu se exteriorizeaza, se formeaza un hematom.

Exista o serie de hemoragii interne neexteriorizate care au denumiri consacrate, determinate de localizarea colectiei sanguine:

- hemotorace: sange revarsa in cavitatea pleurala;

- hemopericard: sange acumulat in cavitate pericardica;

- hemoperitoneu: colectie sanguinolenta in cavitatea peritoneala;

- hematocel: sange acumulat in regiuna scrotala;

- hemartroza: colectie sanguinolenta intr-o caviutatea articulara.

Atitudinea terapeutica in fata unei hemoragii consta din care sunt de importanta si prioritate egala si anume: oprirea sangerarii (hemostaza) si inlocuirea sangelui pierdut.

Despre hemostaza voi vorbi intr-un post separat.

Popularity: 29% [?]