Diencefalul, denumit şi creierul intermediar, este aşezat deasupra mezencefalului şi sub emisferele cerebrale, care îl acoperă.
March 31st, 2011
Functiile cerebeleului
Cerebelul este conectat în paralel la căile senzitive şi motorii care leagă periferia de scoarţa cerebrală.
Funcţiile cerebelului sunt: funcţia reflexă şi funcţia de conducere.
March 31st, 2011
Functia de conducere a cerebelului
Funcţia de conducere se realizează prin căile proprii şi căile de proiecţie şi nu poate fi considerată separat de cea reflexă.
Din punct de vedere filogenetic, la nivelul cerebelului se descriu următoarele componente:
a) arhicerebelul (localizat în lobul floculonodular) are rol în menţinerea echilibrului. El are conexiuni cu nucleii vestibulari;
b) paleocerebelul (localizat în lobul anterior) are rol în reglarea tonusului muscular;
c) neocerebel (localizat în lobul posterior) are rol în coordonarea mişcărilor comandate de scoarţa cerebrală.
March 31st, 2011
Functia reflexa a cerebelului
Funcţia reflexă a cerebelului este complexă. Reacţiile de răspuns rezultă în urma unor procese de analiză şi comparare permanentă a informaţiilor de la periferie, a comenzii motorii corticale şi a modului de execuţie a acestor comenzi.
Prin conexiunile sale aferente şi eferente, cerebelul este legat bidirecţional: cu scoarţa cerebrală motorie şi cu toţi analizatorii. Se realizează, astfel, o serie de circuite funcţionale, care asigură controlul cerebelos permanent asupra echilibrului, tonusului muscular şi coordonarea mişcărilor voluntare, automate şi reflexe. Principalele conexiuni ale cerebelului sunt: analizatorul vestibular (circuitul vestibulo-cerebelo-fastigio-vestibular), cu cel kinestezic (circuitul spino-cerebro-dento-rubrospinal) şi cu scoarţa motorie (circuitul cortico-ponto-cerebelo-dento-talamo-cortical).
Extirparea globală a cerebelului produce astenie (scăderea forţei musculare), astazie (incapacitatea de a sta în picioare) şi atonie (scăderea tonusului muscular). După câteva luni de la decerebelare, tulburările se atenuează prin compensare corticală.
March 31st, 2011
Eferentele cerebelului
De la nucleul dinţat pleacă două fascicule, ambele părăsind cerebelul prin peduncului cerebelos superior:
→ fasciculul dento-talamic, care ajunge la talamus;
→ fasciculul dento-rubic, care ajunge la nucleul roşu.
De la nucleul fastigial pleacă, de asemenea, două eferenţe mai importante, ambele părăsind cerebelul prin pedunculul cerebelos inferior:
→ fibre fastigio-vestibulare spre nucleii vestibulari din bulb;
→ fibre fastigio-reticulate spre formaţia reticulată a trunchiului cerebral.
March 31st, 2011
Aferentele cerebelului
Aferenţele cerebelului sunt reprezentate de cele trei perechi de pedunculi cerebeloşi.
Prin pedunculii cerebeloşi inferiori, care leagă cerebelul de bulb, sosesc:
→ fasciculul spinocerebelos dorsal (direct Flechsing);
→ fibrele vestibulocerebeloase, de la nucleii vestibulari;
→ fibrele olivocerebeloase, de la nivelul olivei bulbare.
Prin pedunculii cerebeloşi mijlocii, care leagă cerebelul de punte, sosesc fibrele cortico-ponto-cerebeloase, care provin de la scoarţa cerebrală, fac sinapsă în nucleii pontini şi ajung apoi la cerebel.
Prin pedunculii cerebeloşi superiori, care fac legătura între cerebel şi mezencefal, sosesc la cerebel fibre tectocerebeloase, provenite de la lama cvadrigemina. De-a lungul pedunculului cerebelos superior, neintrând în el, sosesc fibrele fasciculului spinocerebelos ventral (încrucişat Gowers).
Cerebelul primeşte aferenţe şi de la formaţia reticulată din cele trei etaje ale trunchiului cerebral.
March 31st, 2011
Structura cerebelului
La exterior se afla un strat de substanta cenusie, care formeaza scoarta cerebelului.
Scoarta cerebeloasa înconjoara substanta alba centrala, care trimite prelungiri în folii, dând, în ansamblu, aspectul unei coroane de arbore, de unde si numele de arborele vietii.
În interiorul masei de substanta alba se gasesc zone de substanta cenusie, care formeaza nucleii profunzi ai cerebelului. În vermis se afla nucleii fastigliali (stâng si drept), iar în emisferele cerebeloase, în sens mediolateral, se afla nucleul globulos, nucleul emboliform si nucleul dintat.
Scoarta cerebeloasa este formata din trei straturi de celule care, de la suprafata spre profunzime, sunt: stratul molecular, intermediar si cel granular.
Stratul superficial (molecular) este situat sub meninge, fiind sarac în celule si bogat în fibre.
Stratul intermediar contine corpurile celulelor Purkinje, cu aspect piriform, dispuse pe un singur rând. Axonii acestora parasesc scoarta cerebelului si intra în contact cu nucleii cerebelului.
Stratul profund (granular) este format din neuroni granulari de talie mica (4-8 u), dar foarte numerosi.
March 31st, 2011
Configuratia externa a cerebelului
Cerebelul are forma unui fluture, prezentând o portiune mediana, vermisul, si doua portiuni laterale, voluminoase, numite emisferele cerebeloase.
Cerebelul este legat de bulb, punte si mezencefal prin pedunculii cerebelosi inferiori, mijlocii si superiori. Acesti pedunculi contin fibre aferente si eferente.
Suprafata cerebelului este brazdata de santuri paralele, cu diferite adâncimi. Unele sunt numeroase si superficiale, delimitând lamelele (foliile) cerebeloase, altele mai adânci, care delimiteaza lobulii cerebelului, iar altele foarte adânci, în numar de doua, care delimiteaza lobii cerebelului. Lobii sunt: anterior, posterior si floculonodular.
March 31st, 2011
Cerebelul – Asezare, Raporturi
Cerebelul ocupã fosa posterioarã a craniului, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului, o dependenþã a durei mater cerebrale. Este situat înapoia bulbului si a puntii, cu care delimiteazã cavitatea ventriculului IV.
January 13th, 2011
Implantologie
Ce este implantologia ?
Implantologia este o disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, stomatologie.
Ce este un implant dentar?
Un implant dentar endo-osos este un dispozitiv care se insera in grosimea osului alveolar in scopul inlocuirii radacinii unui dinte natural lipsa. Un astfel de implant este format din doua componente:
1. corpul implantului care are forma unui surub si reprezinta portiunea destinata plasarii chirurgicale in os
2. abutment-ul implantului sau bontul protetic, pe care se fixeaza coroana dentara
Implanturile pot fi imediate sau tardive, cele imediate inserandu-se in aceiasi sedinta cu extractia dintelui deteriorat, iar cele tardive dupa 9 – 12 luni de la data extractiei.
Rolul implantului dentar
Implantul dentar serveste drept sprijin pentru o coroana, proteza partiala sau totala fixa sau proteza mobilizabila.
Cine poate beneficia de un implant dentar?
In general beneficiaza de un implant dentar pacientii clinic sanatosi care au un mod de viata normal si carora le lipsesc unul sau mai multi dinti. De asemenea, mai pot beneficia de un implant dentar pacientii cu diferite afectiuni care sunt tinute sub control cu medicatie adecvata. Exista limite care sunt generate de starea generala a organismului (pacientul este inca in crestere sau sufera de afectiuni generale cum ar fi diabetul, anumite afectiuni ale sangelui samd) precum si restrictii datorate cantitatii si calitatii osului receptor (osteoporoza), pozitia sinusului maxilar sau a nervului alveolar-inferior.
Contraindicatiile implantelor dentare
Dependenta de alcool, tutun, droguri, hipertensiune arteriala (HTA) majora, tulburari endocrine, diabetul insulino-dependent, deficite imunitare, bolnavii cu neoplasme, afectiuni psihotice, igiena deficitara.
Timpii de tratament in implantologie
1. Stabilirea planului de tratament
2. Interventia chirurgicala de inserare a implantului, acoperirea cu gingie si sutura
3. Perioada de vindecare dupa operatia de inserare a implantelor dentare dureaza intre 3-6 luni, timp in care celulele osoase creaza un tesut nou in jurul implantului, proces numit osteointegrare
4. Montarea formatorului gingival (pentru aproximativ 2 saptamani)
5. Atasarea bontului protetic (abutment), cel pe care va sta restaurarea protetica
6. Realizarea si cimentarea lucrarii protetice: coroane, punti sau proteze
Riscuri si complicatii
Inflamatia tesuturilor din jurul implantelor dentare poarta numele de periimplantita si este cea mai frecventa complicatie a implantelor dentare. Principala cauza a periimplantitei este igiena deficitara. Pacientii care fumeaza prezinta un risc crescut de periimplantita.
Avantajele implanturilor dentare:
1. nu se sacrifica integritatea dintilor vecini (daca exista)
2. pacientii purtatori de proteze mobile pot beneficia de lucrari fixe
3. estetic – lucrarile pe implanturi dentare arata identic cu dintii naturali
4. previn retractia gingiilor si resorbtia osoasa
Informatii furnizate de clinica germana de stomatologie si ortodontie Smile Factory din Timisoara.
